Cade para malaiata in gura lui natafleata.
Cara vant cu sita.
E bun de trimis dupa moarte.
Se misca ca ochii mortului.
Taie frunza la caini.
Amanarea e hotul timpului.
Merge cu pasi de melc.
Când îl cuprinde pe om lenea, sărăcia i se suie-n spate.
Cine e lenes la tinerete, sufera la batranete.
Cine ziua e lenes, ramane flamand pe noapte.
Cucul cântă, iar leneşul stă şi numără.
Dacă şade el degeaba, gândeşte că toţi n-au treabă
De leneş ce este, nici nu poate mânca.
Ii e lene să şi vorbească, dar încă să mai şi muncească.
Se-arunca pe lucru ca si cainele pe arici.
In casa leneşului totdeauna e sărbătoare
In ziua lucrului vine boala trupului.
Lenea-i începutul sărăciei.
Lenea e cucoană mare care n-are de mâncare.
Lenea e la om ca şi rugina la fier.
Lenea e începutul răutăţilor.
Lenea încet păşeşte, dar sărăcia degrabă o ajunge.
Leneşii se înţeleg între ei.
Leneşul cată de lucru, dar nu doreşte să-l găsească.
Leneşul e frate cu cerşetorul.
Leneşul, când îi este lene, visează că s-a înţepat.
Leneşul la toate zice că nu poate.
Leneşul nici nu s-a sculat şi iar trage la pat.
Leneşului i-i greu să se apuce de lucru, căci de lăsat se lasă oricând.
Vara-ntins la umbră doarme şi iarna moare de foame.
Vede arzând pe el casa şi i-e lene ca să iasă.
Vede arzând pe el casa şi i-e lene ca să iasă.
Lenesul mult alearga, scumpul mult plateste
La placinte inainte, la razboi inapoi.
Lenea e cucoana mare care n-are de mancare.
Peste el lenea a dat si s-a pus sa zaca-n pat.
Trandavia e ucenicul nefericirii.
Trandavia e cheia saraciei.
Trandavul se pricepe la trei lucruri: sa mance, sa doarma si sa se supere.
Lenesul fuge cand e
vorba de munca, dar vine cel dintai cand e vorba de mancare.
Pana se incalta, soarele se-nalta, pana se gateste, soarele asfinteste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu